Sacralitatea cuvântului ,,este expresia care zugravește trairile acestui suflet sensibil care prin poemele deosebite ne poarta pașii prin poieni pline de flori, prin paduri încântatoare populate de cerbi și viețuitoare ale locului ce se ivesc pe poteci tainice și pe dealurile înverzite.
Alaturi de Miluca suntem oaspeți sosiți pe ulițele satului românesc, în mijlocul horelor și cântecelor înnobilate de frumusețea fetelor îmbracate dupa tradiția ancestrala a portului popular românesc. Cântecul și fiorul tainic al dorului este asemeni unei doine blânde , fiind nelipsit din creația autorului.
,,În sat la noi sunt zece fete/ Frumoase cum nu se poate/De-ar fi s-aleg le iau pe toate/ Ce ochi adânci, ce mândre plete.../La hora mai ales sa vii/Sa vezi cum salta-n cântecele/ Ori vino la cules de vii/Sau toamna când ți-o fii mai jele.,, Poemul În sat la noi
Citindu-l pe Miluca, dorești instinctiv sa te apropii tot mai mult de acest suflet care daruiește din apa vie a cuvântului sau, dorești sa citești și alte poeme, alte curgeri, izvorâte din aceasta sursa de poezie sacra, pura. Dorești ca apa limpede a acestui izvor sa adape și alte inimi și sa le apropie de radacinile ancestrale care au hranit sevele acestui izvor, din roua pamântului strabun și din sclipirea aștrilor, aștrii cu care autorul dialogheaza la fel cum o face cu întreaga creație.
Atâtea seri furat-am umbre,/Vântului de-asemeni struna,/Prin desișuri sumbre/Fericit vorbeam cu luna./Luna, tu de atâta vreme/Stai pe ceruri sclipitoare,/Spune-mi tu, de ce se teme/Draga mea și tot dispare?/Eu vorbit-am blând cu mine,Iarba codrului s-o calc./Ea se duce și nu vine/Poate eu dânsei nu-i plac? Poemul ,,Am iubit candva,,
Patrunzând în lumea poeziei autorului Miluca, traiești un rasfaț al simțurilor, simți vibrând în ființa ta muzica divina a naturaleții care înnobileaza spiritul prin sacralitatea cuvântului.
Daniela Topîrcean - poet
