Întâia lucrare importanta a lui Ibraileanu, Spiritul critic în cultura româneasca (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizeaza geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnäi din perioada 1840-1880, adica din momentul apari¿iei revistei lui Mihail Kogalniceanu, Dacia literara - unde se afirma pentru întâia oara spiritul critic, condamnându-se literatura de imitäie si se atrage aten¿ia asupra necesitäii reprezentarii caracterului näional - pâna la constituirea statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Aceasta opera a lui Ibraileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectica, con¿ine observäii patrunzatoare asupra atitudinii principalilor scriitori români fäa de formele de civilizäie si cultura dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecând prin revolu¿ia burghezo-democrata de la 1848, Unirea Principatelor si dobândirea independen¿ei näionale.
