¿i totu¿i, unei atari caracterizari strict estetice poate ca n-ar trebui decât sa-i adaugam o notäie simpla, elementara: în universul vie¿ii noastre cotidiene, cel în¿esat de valori pestri¿e, în care spiritul exhibi¿ionist al noilor Scatii a devenit o adevarata institu¿ie - el fiind tot mitocanesc, agresiv ¿i invaziv ca ¿i acum un veac - tot ceea ce ne ramâne este sa ne autocontemplam, distan¿ându-ne ¿i decantând în tot tumultul haotic ceea ce are valoare morala perena ¿i sens în longue durée, cum ar spune Fernand Braudel. Poate ca äa ceva a intuit Duiliu Zamfirescu înca de atunci, iar ca scriitor s-a sim¿it dator sa lase generäiilor viitoare Ciclul Comane¿tenilor, iar ca om sa fie, întotdeauna, politicos. Or, se ¿tie ca virtutea polite¿ii a "locuit" firesc în cele doua stiluri ¿i moduri de viäa atât de apreciate de autor: aristocräia ¿i ¿aranimea. Doua clase sociale care au disparut din istorie, tot äa cum trasaturile morale ¿i estetice asociate lor în mod privilegiat par a fi estompate în contemporanitate: statornicia, noble¿ea caracterului, generozitatea, rabdarea, blânde¿ea, serenitatea ¿i sim¿ul onoarei. Eclipse ¿i absen¿e despre care nu se poate sa nu meditam recitindu-l pe Duiliu Zamfirescu.
