Ceea ce da nuvelelor lui Slavici o pu¿in obi¿nuita plinatate ¿i for¿a de viäa este profunda cunoätere a sufletului omenesc în complexitatea lui ¿i în mi¿carile lui contradictorii. Aceasta cunoätere func¿ioneaza în modul cel mai firesc dând impresia ca Slavici î¿i creeaza personajele vazându-le dinlauntrul lor. Comportamentul lor nu e întotdeauna logic - adesea chiar dimpotriva mai ales în ceea ce prive¿te analiza sufletului feminin în care Slavici ramâne un maestru - dar aproape niciodata în marile lui reu¿ite artistice nu da impresia ca ar putea sa fie altul. Slavici se identifica cu personajele sale fiind legat cu launtrul lor cu felul lor de a gândi ¿i de a sim¿i prin intime fire simpatetice. Iar acest fel de a gândi ¿i de a sim¿i e rezultatul unei observäii ¿i meditäii multiseculare asupra naturii umane. Slavici înfäi¿eaza cu mijloacele artistice ale scriitorului citadin analitic ceea ce poporul exprima aforistic prin zicatorile ¿i proverbele sale... Ovidiu Papadima